DE CE FOTOGRAFIE PE FILM cand azi intr-o proportie covarsitoare, fotografiile se realizeaza in format digital? Nu pot sa raspund la aceasta intrebare; nu inca.
Pot sa spun doar ca pe mine FILMUL m-a fascinat mereu. L-am redescoperit acum doi ani cand am primit cadou un aparat vechi de la bunica sotiei mele. Desi nu era functional am fost transpus in lumea copilariei in care tatal meu facea toate fotografiile de familie cu un aparat rusesc pe film.
Acum folosesc un Pentax Spotmatic pe care l-am achizitionat in urma unui schimb avantajos. In combinatie cu un Zeiss Pancolar 1.8/50 isi face treaba relativ bine.
Trecand de la digital la film m-am simtit CONSTRANS, LIMITAT, FRUSTRAT si de foarte multe ori DEZAMAGIT. De cele mai multe ori filmele sunt scumpe (criza Covid19 a accentuat si mai mult scumpirile) si greu de gasit desi in ultima vreme lumea fotografiei argentice parca s-a reinsufletit redevenind la moda.
Constrangerile si frustrarile vin de la faptul ca ai doar un numar restrans de cadre la dispozitie, sensibilitatea ISO este fixata si ramane aceeasi in functie de filmul pe care il alegi, aparatul de cele mai multe ori are dificultati in masurarea corecta a luminii, procesul de focusare este lent si aproape mereu inexact (obiectivele vintage fiind cu focus manual, unele usor intepenite ca si in cazul Zeiss-ului de mai sus). In plus nu poti sa vizualizezi rezultatele decat peste o perioada relativ lunga de timp atunci cand filmul este developat si prelucrat.
Dinamica fotografiei pe film este una aparte ea fiind mult mai inceata, necesitand mai multa atentie, mai mult studiu, rabdare si adaptabilitate.
Iar REZULTATELE..., off rezultatele sunt de cele mai multe ori dezamagitoare. Multe cadre sunt prost expuse, neclare, cu imagini suprapuse pline de accidente si urme de la developare si scanare, procentul cadrelor reusite fiind unul foarte redus.
Si atunci DE CE sa te chinui cu filmul?
In pofida a ce am scris mai sus, cred cu tarie ca EVOLUAM invatand lucruri noi doar in momentele noastre de cautare neincetata. Este musai sa iesim din ZONA DE CONFORT incercand sa ne extindem cunostiintele.
Si da, drumul va fi mereu greu, anevoios, plin de insuccese, frustrari, dezamagiri si esecuri. Insa va promit ca va fi la fel de plin de EXPERIENTE NOI nemaintalnite, din care incet incet si aproape imperceptibil PERSEVERENTA va da roade si vom invata mereu cate ceva EVOLUAND tot mai mult pana cand intr-o zi ne vom trezi mai intelepti si poate mai bogati.
Iata de ce m-am aruncat in aceasta lume UITATA si totodata MAGICA a fotografiei. Vreau sa imi desavarsesc tehnica descoperind si redescoperind, invatand mereu lucruri vechi/noi, exersandu-mi rabdarea. Ca de RABDARE, har D-lui am nevoie. Si ma mai gandesc ca peste zeci de ani fiu-meu va descoperi din gresala filmele foto pe care le-am facut acum.
Multumesc ca ati citit pana aici.